Prognoza si Avertizarea, un domeniu uitat al Protectiei Plantelor?

Publicat de

Combaterea integrata a daunatorilor este sustinuta si se bazeaza pe elemente de evidenta, dinamica, prognoza si avertizare, cunoasterea stadiilor sensibile ale culturii, a biologiei bolilor, buruienilor si a daunatorilor, a pragului economic de daunare (PED). Acestea asigura fundamentarea teoretica si practica necesara in vederea alegerii si aplicarii celor mai adecvate masuri chimice sau nechimice de prevenire si combatere a bolilor, buruienilor si daunatorilor din culturile agricole. De asemenea, este necesara rationalizarea tratamentelor cu produse fitofarmaceutice, in scopul reducerii numarului acestora la strictul necesar pentru obtinerea unei eficacitati optime. Tratamentele chimice se fac la avertizare, numai in zonele unde pagubele produse sunt medii sau se inregistreaza PED-ul (adica boala, buruiana sau daunatorul a produs deja pagube de 1-5% din recolta si se prognozeaza conditii climatice care pot imprima atacului un caracter de invazie, epidemie). PED-ul este o notiune proprie sistemelor de combatere integrata, permitand o aplicare diferentiata  masurilor de protectie, in functie de nivelul de atac si pagube potentiale.

Despre primele statii de avertizare…

Tratamentele chimice se aplica la acel grad de atac la care se inregistreaza o paguba egala cu costul tratamentului. Introducerea notiunii de PED constituie un element important in rationalizarea lucrarilor de combatere si esential in reducerea presiunii substantelor chimice in agrocenoza si cresterea actiunii antagonistilor. Pe plan mondial, primele statii de avertizare au fost infiintate in Franta, in 1898, pentru combaterea manei vitei-de-vie, constituind ulterior modelul dupa care s-a dezvoltat reteaua de prognoza si avertizare existenta in prezent in toate tarile de pe mapamond. In Romania, primele statii de “avertizare”, de anuntare a unor posibile atacuri in cultura, au fost infiintate in 1927 la Petresti si Pietroasele, cu sprijinul lui Tr. Savulescu, ce a organizat apoi centre similare la Odobesti si Dragasani. In anii 1932-1940, N. Juncu a infiintat si a condus o statie centrala de avertizare pentru combaterea manei vitei-de-vie, in cadrul Scolii de Viticultura Minis (jud. Arad). Aceasta statie a coordonat activitatea altor 9 statii de avertizare. Prin infiintarea in 1957 a Institutului de Cercetari Horti-Viticole se fac cercetari de amploare si se elaboreaza metodici de prognoza si avertizare la carof si sfecla de zahar sub indrumarea lui C. Rafaila si A. Savescu. In 1960, in cadrul Ministerului Agriculturii, se infiinteaza sectorul “Evidenta, Dinamica, Avertizare”, iar in 1963, aceasta retea se extinde pe tot teritoriul. Toata reteaua trece in 1967 in subordinea Laboratorului Central de Carantina Fitosanitara-Afumati, dar in 1971 toata reteaua a fost alipita inspectoratelor judetene de protectia plantelor.

In anul 1960, reteaua operativa se compunea, din 59 statii pentru avertizarea tratamentelor in pomicultura si viticultura. Incepand cu anul 1963, reteaua de prognoza si avertizare se organizeaza pe intreg teritoriul tarii si la toate tipurile de culturi, cuprinzand 69 statii. Cu timpul, numarul acestora a crescut ajungand la 123 in anul 1969, 176 in anul 1978, 188 in anul 1989 si 200 in anul 1998.

Prognoza si avertizarea, latura esentiala din activitatea de protectie a plantelor

Prognoza si avertizarea bolilor, buruienilor si daunatorilor la plante este una dintre laturile esentiale din activitatea de protectia plantelor, de stabilire a criteriilor si modului cum se prognozeaza atacul de boli si daunatori la plante si a modului in care se face avertizarea tratamentelor fitosanitare. Prognoza (de lunga sau scurta durata) reprezinta prevederea aparitiei infectiilor, a evolutiei atacului si a pagubelor care se vor produce. Precizand data invaziei in masa a daunatorului, cu ajutorul prognozei se poate stabili momentul optim de aplicare a tratamentelor, obtinandu-se astfel o eficienta maxima in combatere. Avertizarea reprezinta stabilirea momentului optim de aplicare a tratamentelor chimice pentru combaterea bolilor, buruienilor si daunatorilor, in functie de biologia acestora (criteriul biologic), corelata cu fenologia plantei (criteriul fenologic) si cu conditiile climatice locale (criteriul ecologic).

PED-ul este o notiune proprie sistemelor de combatere integrata, permitand o aplicare diferentiata a masurilor de protectie, in functie de gradul de atac.

Stabilirea termenelor optime de aplicare a tratamentelor se face avand in vedere tipul de combatere recomandat si tipul bolii, buruienii si daunatorului.

Activitatea de prognoza si avertizare a fost si este organizata si indrumata metodologic de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale prin Agentia Nationala Fitosanitara, institutii ce in colaborare cu specialistii din cadrul institutelor de cercetari de profil din tara, cativa specialisti din reteaua Academiei de Stiinte Agricole si Silvice si universitatile de invatamant superior agricol.

In prezent, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, prin organele sale de specialitate, centrale si locale, depune eforturi sustinute pentru introducerea si generalizarea unui sistem informatic integrat, prin dotarea unitatilor subordonate cu aparatura electronica specifica, cat si prin specializarea si instruirea in activitatea de prognoza si avertizare a personalului propriu, precum si a producatorilor agricoli interesati. Din pacate, reteaua de protectia plantelor a fost, dupa 1989, privata de una din principalele sale misiuni, aceea de a cunoaste prezenta si evolutia bolilor, buruienilor si daunatorilor dintr-o anumita localitate, zona sau regiune, de a le cuantifica si de a emite o recomandare specifica pentru un anumit factor ce diminueaza productia principalelor culturi dintr-o arie cat mai limitata, ideal la nivel de sola. Inainte de decembrie 1989, in fiecare judet erau centre de protectia plantelor (circa 176 statii, cate 5-9 unitati/judet, dupa importanta culturilor existente). In prezent, este foarte greu sa obtii date certificate despre atacul (localizare ± exacta, aparitie, intensitate, densitate, grad de atac, etc.) a unei boli, buruieni sau daunator intr-o anumita zona sau chiar sola. Este poate de inteles acest lucru, deoarece personalul care s-ar putea ocupa de intocmirea unor astfel de situatii este redus, lipsit de mijloace de deplasare etc., laboratorul de prognoza si avertizare ce a functionat in cadrul Laboratorului Central de Carantina Fitosanitara, a fost desfiintat. Daca ai vrea sa afli care este situatia reala a unui anumit daunator, boli sau buruieni, intr-un anumit moment, intr-o anumita zona, mai ales daca ar fi vorba de o situatie intinsa pe mai multe luni sau ani acest lucru este aproape imposibil.  Hotararea de Guvern nr. 43 din 2015, alaturi de ordinul 919/R/19.02.2018, reglementeaza organizarea si functionarea ANF (Agentia Nationala Fitosanitara). Inspectorii fitosanitari din cadrul oficiilor fitosanitare judetene emit buletine de prognoza si avertizare care contin recomandari privind efectuarea tratamentelor fitosanitare pentru combaterea bolilor si daunatorilor din culturile agricole. Aceste buletine sunt difuzate catre institutiile locale si fermieri, iar informatiile continute de acestea pot fi solicitate de catre toate persoanele interesate. Din pacate, dupa parerea mea, aceste buletine sunt nespecifice unui anumit moment, zona (sola, localitate ferma, etc.) si nu sunt emise sau adunate pentru a reflecta situatia problemei pe mai multe luni sau ani. Ar trebui intocmit un program national de prognoza si avertizare pentru urmatorii ani (strategie, scop, obiective specifice si actiuni prioritare), ar trebui reinfiintate unitatile de prognoza, avertizare si diagnoza condus de un specialist cu studii superioare.

Prognoza si avertizarea, in Romania depinde de: legislatie, organizare, finantare, relatiile cu alte institutii, etc. Asigurarea fondurilor este o problema deosebit de spinoasa, si ar trebui avut in vedere urmatoarele aspecte: salariile sa fie platite (partial sau total) de la buget + completarea din fondurile unor unitatii de productie (ferme, proprietari particulari, institutii de cercetare sau ASAS, etc.) a diferentei pana la un salariu atractiv; fonduri provenite din proiecte nationale sau europene; contracte sau abonamente cu structuri organizate (M.A.D.R., Ministerul Cercetarii si Inovarii, Ministerul Mediului, etc.), firme sau fermieri.

In final, as dori sa subliniez ca orice cerinta, impusa de practica agricola curenta, de a se emite buletine fitosanitare periodice (poate saptamanale, lunare sau pentru anumite situatii particulare, zilnice) sunt conditionate, dependente, de punere a acestei activitati pe baze noi, informatizarea activitatii, dotarea moderna si specializarea oamenilor din sistem, achizitionarea de programe specializate (existente pe piata pentru anumite, culturi, boli, daunatori sau buruieni), asigurarea cadrului legislativ si financiar.

O versiune a acestui articol a apărut în ediția tipărită a revistei Sănătatea Plantelor Nr. 245 – octombrie 2018.
Pentru a primi Sănătatea Plantelor în format tipărit, vă rugăm să vă abonați aici.

S-ar putea să te intereseze

Hot News