Ne aflam la sfarsitul lunii iulie, deja au aparut stiuletii de porumb (in cazul in care cultura a fost semanata la timp), seceta da mari batai de cap fermierilor din sudul si sud-estul tarii, dar in celelalte zone fermierii spera ca macar la aceasta cultura sa scoata un profit frumusel.
In aceasta perioada trebuie sa fim cu bagare de seama la doi daunatori periculosi si anume sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) si omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera). Sunt considerati cei mai periculosi daunatori ai porumbului, cand plantele se afla in a doua parte a vegetatiei.
Cei doi daunatori nu sunt periculosi doar prin prisma pagubelor cantitative de productie pe care le pot produce, ci mai ales din cauza pagubelor calitative. In urma atacului ambelor specii daunatoare, se pot instala agenti patogeni cum ar fi Fusarium spp., care vin „la pachet” cu micotoxine, iar la depasirea limitei maxime admise productia nu mai poate fi valorificata. Daca ne referim la pagubele cantitative, la o prima vedere acestea nu sunt foarte ridicate. Pe plan mondial, pierderile cauzate de atacul larvelor sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis) variaza intre 3 si 5%. La prima vedere nu pare mult… dar, raportat la productia mondiala de porumb, este totusi o cifra importanta.
Cercetari efectuate in tara noasta, la ICCPT Fundulea (actualul INCDA Fundulea), precum si la statiunea de la Turda, au scos in evidenta faptul ca la o larva/planta, pierderea medie de productie la planta infestata este de 6 grame, deci la o densitate de 60.000 de plante la hectar, daca avem, in medie, o larva pe planta, pierderile ar fi de 360 de kilograme. Dar exista situatii cand se pot gasi 5 larve/planta sau chiar 10 larve/planta (daca este atac sever), caz in care si nivelul pierderilor cantitative ar fi unul foarte ridicat. Pierderile sunt cu atat mai ridicate daca procentul plantelor frante de la baza este unul ridicat si in cazul in care se inregistreaza vijelii inainte de recoltat. Dupa Paulian (1962), pagubele de recolta, ca urmare a atacului sfredelitorului pormbului pot ajunge la 40%. Date mai recente din literatura de specialitate au facut referire la pierderi medii de 5,5%, cu mentiunea ca aceste estimari au fost facute in anul 2007, inainte de a se inregistra cresterea atacului pe care o simtim pe propria piele in ultimii ani.
In cazul speciei Helicoverpa armigera, larvele consuma la inceput matasea porumbului, apoi boabele de la varful stiuletelui aflate in faza de lapte-ceara. In unele situatii larvele pot patrunde in cocean. Spre deosebire de Ostrinia, larvele de Helicovera elimina excrementele la exteriorul organului atacat, facand mai usoara identificarea acestora, avand in vedere homocromia lor (se pot confunda cu organele atacate). De asemenea, larvele de Helicoverpa armigera sunt foarte vorace, semnalandu-se fenomenul de canibalism, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care gasim o larva, cel mult doua, pe un stiulete de porumb. O exceptie notabila am constatat-o in anul 2013, in sud-estul tarii, cand am analizat niste probe din judetul Braila. Pe un singur stiulete am gasit si 6 larve de Helicoverpa armigera. Cel mai probabil densitatea populatiei a fost una foarte ridicata.
Un alt aspect care explica succesul celor doi daunatori este polifagia accentuata. Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) a fost semnalat pe mai mult de 200 de specii de plante gazda, atat cele cultivate (porumb, floarea soarelui, sorg, canepa, sfecla, grau, mei, mar in pepniere, crizanteme), cat si cele din flora spontana (Urtica sp., Chenopodium sp., Amaranthus sp.). Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera) a fost semnalata la peste 120 de plante gazda, cum ar fi porumb, lucerna, tomate, ardei, lupin, soia, lucerna, dovlecei, in, hamei, tutun, plante ornamentale (organe florale sau fructificatii). Pana acum 10 ani, omida fructificatiilor era considerata un daunator secundar al porumbului. In manualele de entomologie agricola era cunoscuta ca si omida capsulelor de bumbac, fiind principalul daunator al acestei culturi. Cum bumbacul nu prea se mai cultiva in tara noastra, daunatorul s-a reorientat spre o planta de cultura care ii confera hrana din abundenta si anume porumbul. In ultimii ani si cultivatorii de rosii sau ardei se confrunta cu mari probleme din cauza cresterii populatiilor acestei specii daunatoare.
Fermierii se intreaba cum pot scapa de atacul acestor doi daunatori la porumb, dupa faza de aparitie a paniculului. Se recomanda monitorizarea culturilor de porumb, amplasarea capcanelor entomologice, cu feromoni, pentru a observa cat mai bine momentul aparitiei fluturilor in lan si cand se inregistreaza curba maxima de zbor. Atat in cazul sfredelitorului, cat si in cazul omizii fructificatiilor, timpul in care putem aplica un tratament in vegetatie pentru combaterea celor doi daunatori este unul foarte scurt. Daca larvele patrund in tulpina de porumb sau in fructificatii, atunci nu mai putem sa scapam de ele. Cel mai sensibil stadiu de dezvotare pentru daunator este cel de ou, precum si de larva aflata in primul stadiu de dezvoltare. Daca intervenim in aceasta faza, eficacitatea tratamentului este ridicata. Chiar si asa, nu putem combate 100% dintre larve, o mica parte dintre acestea tot reusesc sa patrunda in planta sau in fructificatii, dar numarul acestora este foarte redus, comparativ cu sitatia in care nu s-ar efectua tratamentul in vegetatie sau daca s-ar face intr-un moment nepotrivit.
Marea majoritate a fermierilor si-au pus intrebarea daca cu un singur tratament efectuat in vegetatie pot combate „la pachet” atat larvele sfredelitorului porumbului, cat si omida fructificatiilor. Sa ne uitam un pic la ciclul biologic al celor doi daunatori. Sfredelitorul pormbului prezinta 2 generatii pe an, in zona de sud si vest a tarii (in unii ani si in zonele centrale) si o generatie pe an in zonele nordice. Zborul in masa al fluturilor se inregistreaza in a doua decada a lunii iunie in sud si prima decada a lui iulie in nord. In literatura de specialitate se mentiona faptul ca in zonele sudice fluturii celei de-a doua generatii apareau in luna august. In urma monitorizarilor cu capcane feromonale, am constatat ca in vestul judetului Calarasi, in 2019, curba maxima de zbor a celei de-a doua generatii s-a inregistrat in ultimele zile ale lunii iulie. Omida fructificatiilor prezinta 2-3 generatii pe an (3 in zona de sud a tarii): prima generatie se dezvolta in perioada mai-iunie, cea de-a doua in luna iulie, iar unde apare si a treia generatie, aceasta se dezvolta la sfarsitul lunii august.
In zona de sud si sud-est, daca comparam putin cele doua generatii de Ostrinia cu primele doua generatii de Helicoverpa, putem vedea ca zborul maxim al fluturilor nu coincide. In general, zborul maxim al fluturilor speciei H. armigera se inregistreaza inaintea zborului maxim de O. nubillis. Acest fapt l-am constatat in 2019, in urma monitorizarii celor doua specii cu capcane feromonale. In vestul judetului Calarasi, zborul maxim al celei de-a doua generatii de Helicoverpa s-a inregistrat la mijlocul lunii iulie in timp ce zborul maxim al celei de-a doua generatii de Ostrinia s-a inregistrat la sfarsitul lunii iulie-inceputul lui august.
Tratamentele de combatere se efectueaza si in cazul rezervei biologice a daunatorului. In unele zone poate sa fie rezerva mai mare de Ostrinia, in altele de Helicoverpa, dar exista si situatii cand gasim daunatorii ambelor specii intr-un numar ridicat.
Prin urmare, montorizarea daunatorilor cu ajutorul capcanelor feromonale ne va usura munca si vom putea realiza o combatere cat mai „tintita”. Avand in vedere inaltimea plantelor de porumb in momentul efectuarii tratamentului, este nevoie de masini de tratat autopropulsate, cu ecartament ridicat. Tratamentul avio devine din ce in ce mai restictionat si intr-un viitor apropiat nu va mai fi permis in tarile UE, fapt ce va ingreuna combaterea daunatorilor porumbului si mai mult.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
