Borul reprezinta unul dintre microelementele de baza si cu o importanta majora in plantatiile viticole. Acest microelement este implicat direct in procesele de crestere si diviziune celulara, in formarea florilor, intensitatea culorii boabelor, in initierea fructului,in reglarea metabolismului glucidelor si in sinteza aminoacizilor.
O carenta de bor este cel mai adesea intalnita in anii calzi si secetosi, pe solurile argiloase, nisipoase, pe cele cu un continut ridicat de calcar, ori pe solurile mai erodate si sarace in substante nutritive. Cu cat pH-ul unui sol este mai mare, cu atat forta de absorbtie a ionilor de bor de catre particulele de argila este mai mare, iar acest microelement devine mai putin mobil. Simptomele unei carente de bor pot fi observate incepand cu fenofaza de 5-6 frunze, cand foliajul din varful lastarilor se decoloreaza sub forma unor pete sinuoase. In timp, frunzele se ingroasa, se intaresc, devin aspre, iar petele se coloreaza in crem, incepand de la margine, se deformeaza si se usuca. Petiolurile raman scurte si ingrosate, lastarii se opresc prematur din crestere, iar internodiile devin scurte. Apar pete negricioase si pe lastari, iar in timp, varfurile acestora se usuca si cad. Aceasta manifestare apare inca din primavara si la carcei, sub forma unor ingrosari noduroase, de culoare brun-inchisa, lungi de aprox. 1 cm. Simptome relativ similare apar si pe inflorescente, unde corola ramane lipita si multe boabe meiaza. Fenomenul de meiere poate afecta ciorchinii partial, iar in alte cazuri, chiar total. In cazul carentei de bor care apare mai tarziu, boabele se intaresc si capata un luciu metalic, de culoare verde inchisa, denumite ,,boabe de plumb” la soiurile cu struguri albi. Ca urmare a maturarii insuficiente a lemnului, adesea unele brate ale butucilor se usuca, iar rezistenta vitelor la atacul bolilor si unora dintre daunatori este diminuata.
Pentru a preveni o carenta de bor se poate administra superfosfatul ca ingrasamant de baza, deoarece contine 0,5% bor. Pe solurile calcaroase sau neutre se poate folosi sulfatul de magneziu, deoarece prezenta magneziului intensifica actiunea borului. In cazul solurilor acide, unde se produce blocarea borului, se poate administra gunoi de grajd, iar pentru fiecare 100 t/ha se realizeaza o crestere a valorii pH de 0,5-0,8 unitati. Ca si masuri curative, se recomanda stropiri in vegetatie cu ingrasaminte foliare ce contin bor (UNIBORE- 4 aplicari in doze de 1 l/ha).
Excesul de bor, reprezinta un fenomen ce apare in conditiile cultivarii vitei de vie pe terenuri cu un pH scazut (sub 5,5), unde borul se dizolva in solutia solului si devine toxic pentru plante. Simptomele unui exces de bor apar mai intai la frunzele mature situate la nivelurile inferioare ale lastarilor, pe care apar pete clorotice cu puncte mici in zonele dintre nervuri, urmate apoi de necrozari. In final frunzele prezinta aspect de arsura si cad prematur, continutul in bor in frunzele necrozate fiind de 2-4 ori mai mare decat cel al frunzelor verzi ramase. Productia de struguri este afectata semnificativ, de asemenea scade si calitatea recoltei, se reduce continutul in zaharuri si a celui in antociani (in cazul soiurilor cu struguri negri).
Pentru a preveni un exces de bor, este necesar ca solul sa fie afanat, deoarece o compactare ridicata insotita de un exces de bor pot determina un blocaj al fierului si astfel poate aparea cloroza ferica.
ing. Lorena- Roxana Gurau, ICDPP Bucuresti
