In ultimii doi-trei ani, in zona de sud si sud-est a tarii, cei care cultiva in gradini, tomate sau ardei, au constatat prezenta in masa a unor plosnite verzi, care se hraneau cu fructificatiile acestor culturi. Foarte multi s-au aratat surprinsi de aceasta invazie, multi declarand ca nu au vazut in viata lor asa ceva. Ce este aceasta insecta? Ei bine nu este un daunator nativ, fiind prezent in tara noastra inca din anul 2010, semnalat in vestul tarii.
Plosnita verde a tomatelor (Nezara viridula) este un daunator invaziv, care a inceput sa isi faca simtita prezenta din ce in ce mai mult in ultimii ani, odata cu cresterea populatiei. Se presupune ca locul de origine al acestei specii este din Africa (Etiopia). In prezent, specia se afla in multe zone tropicale si subtropicale din Asia, Africa, Australia, America de Sud, America de Nord, sau in zone mai calde din Europa, dar a inceput sa se extinda si spre zone cu climat temperat de pe batranul continent, cum este si cazul tarii noastre.
Descrierea daunatorului…
Adultii acestei specii, se recunosc, relativ usor in camp, avand culoarea verde-mat, cu ochii de culoare rosu-inchis (uneori neagra). In literatura de specialitate, au fost semnalate cazuri cand coloritul plosnitelor era galbui, negricios rosu sau chiar albastru, dar aceste situatii sunt foarte rare, culoarea de baza fiind verde-mat (fig. 1, 2). Inainte de sosirea sezonului rece, culoarea adultilor vireaza de la verde mat la brun-verzui (fig. 3). Lungimea corpului este de 12-15 mm, iar latimea de 7 mm, forma fiind tipica plosnitelor vegetale (scut). In general, femelele sunt mai mari decat masculii (13,15 mm lungimea medie a femelelor, 12,10 mm lungima medie a masculilor, conform datelor din literatura de specialitate). Pe parcursul intregii ei vieti, o femela poate depune pina la 260 de oua, in grupuri de cate 30-130!!!
Ouale sunt depuse grupat, pe partea inferioara a frunzelor. La inceput culoarea lor este alba sau galbuie, iar la finalul perioadei de incubatie ouale sunt rozalii. Ouale au o forma interesanta (pentru entomologi), de butoias, avand, in medie, lungimea de 1,2 mm si latimea de 0,8 mm. In functie de conditiile climatice (in special, evolutia temperaturii aerului), perioada de incubatie este cuprinsa intre 5 si 20 de zile.
Nimfele trec prin cinci stadii de dezvoltare, pe parcursul a 30 de zile (in medie), fiind asemanatoare, ca forma, cu adultii. Unii horticultori mi-au spus ca pe langa plosnitele verzi au vazut niste plosnite mai mici, mai negricioase cu puncte albe, verzi sau rosii pe partea dorsala. Este foarte psoibil ca sa fie larvele plosnitelor verzi ale tomatelor, aflate in diferite stadii de dezvoltare (figura 4).
Ciclul biologic
Plosnita verde a tomatelor prezinta doua generatii pe an, iernand in stadiul de adult, fie sub frunzarul lizierelor de padure, fie sub resturile vegetale sau chiar in crapaturile scoartei copacilor (in cazul livezilor). De asemenea, mai poate fi intalnit si in interiorul constructiilor facute de catre oameni cum ar fi case, magazii, alte tipuri de adaposturi, la fel ca si plosnita marmorata asiatica (Halyomorpha halys), alt daunator invaziv, prezent (din pacate) si la noi in tara. De fapt plosnita verde a tomatelor coexista cu plosnita marmorata asiatica (figura 5). Un ciclu complet de dezvoltare al plosnitei verde a tomatelor dureaza 60-70 de zile. Deocamdata nu am cunostinta despre cercetari mai in detaliu privind evolutia acestui daunator in conditiile tarii noastre. Aceasta specie de plosnita este foarte polifaga, fiind semnalata la peste 180 de specii de plante gazda, cum sunt: tomatele, vinetele, cartofii, ardeii, varzoasele, dovleceii, castravetii, piersicul, zmeurul, coacazul, etc. De asemenea, insectele au fost semnalate si pe multe specii de cereale cum ar fi orez, sorg, porumb sau leguminoase pentru boabe (soia sau fasole).
Tomatele si ardeii, in “preferintele” daunatorului
Dintre plantele horticole cultivate, cel mai periculos este atacul la tomate (de unde si numele popular al acestei specii, in limba romana) sau ardeiul. Ca orice specie de plosnita vegetala, adultii si nimfele de Nezara viridula au un aparat bucal adaptat pentru intepat si supt, injectand in organele atacate saliva, cu rol de a lichefia tesuturile acestor organe, pentru a fi apoi consumate de catre plosnite (prin canalul alimentar). Locul unde tomatele sau ardeii au fost intepate se pot identifica cu usurinta, aparand ca niste zone de decolorare (con salivar). In literatura de specialitate se mentioneaza ca atacul are loc atat la tomatele verzi, cat si la cele aproape coapte, fapt confirmat si in urma observatiilor proprii. Analizand probele de tomate si ardei din zona localitatii Fundulea, am constatat ca acestea prezinta zeci de locuri unde au fost intepate, asa cum puteti vedea in fotografiile ce insotesc acest articol (fig. 6-8). Tomatele atacate devin improprii consumului, sunt depreciate, si nu se pot folosi pentru obtinerea de conserve. Situatia este similara si in cazul ardeilor atacati (fig. 9). Totusi, la ora actuala nu stiu daca exista o centralizare la nivel de tara a pagubelor produse de catre acest daunator invaziv in culturile de tomate sau ardei.
Plosnita verde a tomatelor, in dezbaterile stiintifice internationale
La Congresul International de Entomologie (ICE), care s-a desfasurat in Florida (SUA), in septembrie 2016, au fost multe comunicari stiintifice in legatura cu daunatorii invazivi. Cateva comunicari au fost despre plosnita verde a tomatelor (Nezara viridula). O caracteristica a acestei insecte este fapul ca femela este foarte prolifica, poate depune pana la 260 de oua, de asemenea, insectele sunt foarte adaptabile la toate anotimpurile (desi provin dintr-o zona calda a globului), au o paleta foarte larga de plante gazda (189 de plante gazda), de la legume, fructe pana la culturi agricole (soia, porumb). Atentie! Masurile de combatere chimica sunt limitate. Ca si in cazul plosnitei marmorate asiatice (Halyomorpha halys), entomofauna utila locala (parazitoizi sau pradatori) ataca adultii, larvele sau ouale plosnitei verde (Nezara viridula) intr-un procent destul de redus. Deci, prolificitatea ridicata a femelelor, adaptabilitate ridicata la diferite conditii climatice si dusmani naturali limitati (in locurile nou invadate) fac din aceasta specie invaziva de plosnita un daunator aproape perfect pentru entomologi si un posibil daunator de cosmar pentru fermieri. De asemenea, iernile usoare din ultimii ani din tara noastra pot sa vina in ajutorul acestor plosnite, a caror populatie poate sa creasca de la un an la altul.
Anul acesta am participat la Congresul European de Entomologie (ECE), care s-a tinut in luna iulie, la Napoli (Italia). Intr-una dintre comunicarile stiintifice, am inteles de ce acest daunator se combate greu, pe cale chimica. Asadar specialistii de la Departamentul de Chimie, Biologie si Biotehnologie, din cadrul Universitatii din Perugia (Italia) au demarat noi cercetari privind metodele de autocuratare folosite de catre insecte, cu studiu de caz pe plosnita verde a tomatelor (Nezara viridula). Folosind microscopia electronica avansata (cryo-SEM si TEM) precum si scanarea laser, s-au monitorizat organele de pe tibia plosnitelor, folosite de catre acestea in procesul de curatire a antenelor. S-au descoperit ca perisorii de pe tibie, care, pana nu demult erau studiati doar din punct de vedere taxonomic, pentru a diferentia diferitele specii de Hemiptere, au un rol esential in procesul de auto-curatire a antenelor. Rezultatele studiului au scos in evidenta ca acest proces de autocuratire a antenelor are un rol esential in slaba eficacitate a tratamentelor in vegetatie pentru combaterea plosnitelor verzi ale tomatelor (Nezara viridula), relevand faptul ca nu numai enzimele de detoxifiere sunt responsabile pentru rezistenta plosnitelor la insecticide. Folosind rezultatele acestor studii se are in vedere, elaborarea in viitor de noi substante active, precum si noi adjuvanti, pe care insectele pot sa le curete cu dificultate, pentru o combatere cat mai eficace. Cu toate acestea, este important de mentionat ca cercetari privind noi alternative chimice, sunt destul de greu realizat in Uniunea Europeana, in conditiile in care, restrictiile privind tratamentele chimice, vor fi din ce in ce mai ridicate.
Avand in vedere cele mentionate mai sus, plosnita verde a tomatelor (Nezara viridula) este un daunator invaziv, extrem de periculos, cu potential ridicat de a produce daune economice importante, horticultorilor, pomicultorilor si nu numai, in contextul schimbarilor climatice. Prin urmare, ar fi necesare demararea cat mai urgent de cercetari privind evolutia si biologia acestui daunator, in conditiile climatice ale tarii noastre, pentru a nu ne trezi ca in loc de tomate sa recoltam…plosnite verzi! Cred ca titlul unei prezentari din cadrul Congresului International de Entomologie, a fost foarte potrivit si anume: “Nezara viridula un daunator al agriculturii, fara frontiere”!
Pentru a primi Sănătatea Plantelor în format tipărit, vă rugăm să vă abonați aici.
